Cred că ai auzit vechea zicală care spune: „faptele vorbesc mai tare decât vorbele!”

Acest lucru ni-l spune de multe ori Dumnezeu şi nouă, aşteptând să ne închinăm înaintea Lui prin cuvintele rostite cu gura şi cu vocile noastre, dar punând în acelaşi timp în practică tot ceea ce spunem.

Acest lucru se împlineşte în actul pocăinţei, când aşa cum spune Biblia, ne mărturisim păcatele cu gura, dar în acelaşi timp trăim şi o schimbare a vieţii. Datorită acestui fapt suntem provocaţi de a trece de la vorbe la fapte şi de la pocăinţă la dedicare.

Cum poţi însă să ştii că cineva este corect în ceea ce spune? Ca să ştii că ceea ce spune cineva este adevărat verifică să vezi dacă acţiunile lor se potrivesc cu ceea ce spun.

Evanghelistul Matei ne spune prin versetul de astăzi că Ioan Botezătorul a cerut celor din vremea lui să facă fapte vrednice de pocăinţă. Aceasta înseamnă a transforma în viaţă ceea ce ne-am angajat înaintea lui Dumnezeu.

Dovada unei pocăinte adevărate este mărturia unei vieti schimbate. Lacrimile, emoţiile şi cuvintele pot arăta o schimbare lăuntrică, dar de multe ori pot fi şi înşelătoare. De aceea, pocăinţa adevărată este dovedită doar atunci când acţiunile noastre se potrivesc cu cuvintele noastre.

Cred că ştii deja că pentru a experimenta pocăinţa trebuie mai întâi să-ţi marturiseşti pacatele înaintea lui Dumnezeu. Gândeşte-te însă în această zi, cu mai mare atenţie la acest fapt. A adus pocăinţă şi o schimbare a vieţii tale?

Este minunat să ajungi să-ţi mărturiseşti păcatele şi să primeşti iertarea lui Dumnezeu, dar mult mai minunat este ca după ce ai spus „Amin” la rugaciunea prin care ţi-ai cerut iertare, faptele tale să se potrivească cu cuvintele pe care le-ai spus Domnului!