Ca urmaşi ai Domnului Isus am primit un dar extraordinar. Atunci când am crezut, am primit darul iertării păcatelor!

Ca rezultat al acestui fapt, tu şi cu mine am ajuns să fim oameni deplin îndatoraţi, cu o obligaţie care ar trebui să ne marcheze total viaţa. Această datorie înseamnă responsabilitatea de a trăi în aşa fel încât să nu mai facem nimic, care să fie o pricină de poticnire pentru fraţii şi surorile noastre, lucru care să-i conducă din nou spre păcat.

N-aş vrea să înţelegi prin aceste declaraţii că încurajez vre-o formă de legalism. Ceea ce aş vrea însă să-ţi spun, este să te uiţi cu atenţie în viaţa ta şi să vezi dacă nu cumva foloseşti anumite cuvinte, sau faci anumite fapte care ar putea fi pentru fraţii şi surorile tale, o pricină de poticnire şi un prilej de cădere în umblarea lor cu Domnul.

Ştiu că aceasta nu-i o problemă esenţială, dar este vital să trăieşti în aşa fel încât să nu fii o pricina de poticnire pentru alţii.

De aceea, în această zi aş dori să te încurajez să scoţi din viaţa ta tot ceea ce ar face ca un frate sau o soră care te-ar vedea să se poticnească.

Pentru că în calitate de urmaş al lui Hristos, ai o mare responsabilitate faţă de semeni, îţi vei împlini această datorie numai atunci cand vei urmări doar lucrurile care duc la pacea şi zidirea altora! Rom.14:19

FII ATENT LA MODUL CUM TRĂIEŞTI, PENTRU CA SĂ NU-I FACI PE FRAŢII ŞI SURORILE TALE MAI SLABE ÎN CREDINŢĂ SĂ PĂCĂTUIASCĂ.