Această epistolă scrisă de apostolul Ioan cu mulţi ani de zile în urmă, descoperă preocuparea apostolului, pentru a şti dacă cei credincioşi mai trăiesc o experienţă reală a prezenţei lui Hristos în viaţa lor, având parte de bucuria deplină pe care El o oferă.
Apostolul Ioan s-a îngrijit de această problemă spirituală, pentru că ştia din experientele vieţii că diavolul foloseşte tot felul de minciuni şi păcăleli, numai ca să ne fure bucuria.
Acest fapt este bine evidenţiat de apostolul Ioan prin evanghelia sa, când spune: „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Ioan 10:10
În una dintre minciunile sale, diavolul pune egal între bucurie şi zâmbet. Prin recomandarea pe care o auzim deseori, ni se sugerează să zâmbim în faţa fiecărei situaţii. Dacă vei fi gata să zambeşti, atunci poţi confrunta cu seninătate orice împrejurare a vieţii.
Zâmbetul, acest mod superficial de fericire, este dependent însă în mare măsura de circumstanţele vieţii. Pentru că aceste circumstanţe sunt aşa de schimbatoare, este imposibil să avem o fericire continuă şi să zâmbim mereu.
Adevărata bucurie nu depinde însă de circumstanţele vieţii, sau de factorii exteriori fiinţei umane, ci este o bucurie lăuntrică care vine prin cunoaşterea Domnului Isus.
Păstrând în atenţie acest contrast, lasă-mă să te întreb : „trăieşti această bucurie launtrică care îşi are izvorul într-o părtăşie deplină cu Domnul? Sau laşi ca circumstanţele vieţii să-ţi fure acestă bucurie ?
Sunt ferm convins că cu cat mai mult îţi vei aţinti privirea spre Hristos, şi nu te vei mai concentra asupra lucrurilor negative care ţi se întamplă, cu atât mai mare va fi măsura bucuriei pe care o vei trăi.
ADEVĂRATA BUCURIE ÎŞI ARE IZVORUL ÎNTR-O PĂRTĂŞIE DEPLINĂ CU DOMNUL!